Am ales autobuzul. Nu din virtute civică, ci din calcul rece — găsirea unui loc de parcare în seara de deschidere ar fi costat mai mult timp decât merita. Alți craioveni au ajuns la aceeași concluzie.
Asta s-a văzut imediat ce am coborât în stația de la Confecții. Trei autobuze ajunseseră în același timp. Toate trei arhipline. Lumea se revărsa pe toate ușile deodată. Pe trotuar, coloana spre targ se forma singură. Era clar că seara va fi aglomerată.
Ce s-a văzut în târg
Față de ediția anterioară, târgul arată mai îngrijit și mai divers. Mai multe standuri, mai multe opțiuni pentru vârste diferite, o organizare mai aerisită. Se simte că s-a lucrat la el.
Punctul central al serii a fost lacul. Luminile reflectate în apă și proiecția de holograme au ținut mii de oameni pe mal în liniște deplină, cu o răbdare pe care altfel nu le-o găsești nicăieri. A funcționat. Oamenii au rămas. Au privit.
Întoarcerea acasă
Dacă ducerea a fost liniștită, întoarcerea a adus imagini pe care nu le mai văzusem de când eram copil, pe vremea când autobuzele plecau din stații cu ușile abia închise. Vineri seară, istoria s-a repetat. Șoferii coborau din cabine și rugau pasagerii să dea înapoi — ușile nu se mai puteau închide. Așteptarea a fost lungă. Lumea a răbdat. Dar la programul transportului in comun s-ar mai putea lucre in acest timp.
Bilanțul
Numărul craiovenilor prezenți la deschidere a spus tot. Oamenii au venit — mulți. Târgul de Paște din Craiova se anunță, și în acest an, un eveniment cu tracțiune reală în oraș. Comentariile pro și contra vor urma, firesc. Nu toată lumea poate fi mulțumită. Suntem în Săptămâna Mare. La capătul ei, vestea care nu are nevoie de niciun decor: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu
