#MuzeulOlteniei #CNRUNESCO ๐—งรข๐—ฟ๐—ด๐˜‚๐—น ๐— ๐—ฒศ™๐˜๐—ฒ๐—ฟ๐—ถ๐—น๐—ผ๐—ฟ ๐—ฃ๐—ผ๐—ฝ๐˜‚๐—น๐—ฎ๐—ฟ๐—ถ, ๐—–๐—ฟ๐—ฎ๐—ถ๐—ผ๐˜ƒ๐—ฎ ๐Ÿฎ๐Ÿฌ๐Ÿฎ๐Ÿฎ!
๐—จ๐—ฟ๐—บ๐—ฒ๐—น๐—ฒ ๐—ฝ๐—ฎศ™๐—ถ๐—น๐—ผ๐—ฟ ๐—น๐—ผ๐—ฟ – ๐—ฏฤƒ๐˜๐˜‚๐˜๐—ฒ ๐—ฑ๐—ฒ ๐˜ƒ๐—ฟ๐—ฒ๐—บ๐˜‚๐—ฟ๐—ถ, รฎ๐—ป๐—ฐ๐—ฟ๐—ฒ๐—บ๐—ฒ๐—ป๐—ถ๐˜๐—ฒ รฎ๐—ป ๐—ผ๐—ฝ๐—ถ๐—ป๐—ฐ๐—ถ ๐˜ƒ๐—ฒ๐—ฐ๐—ต๐—ถ, ๐—ฐ๐—ผ๐˜ƒ๐—ฎ๐—ฟ๐˜€๐—ถ๐˜๐—ผ๐—ฟ ๐—ฑ๐—ฒ ๐—ณ๐—ฟ๐˜‚๐—บ๐—ผ๐—ฎ๐˜€๐—ฒ! ๐—•๐˜‚๐—ฐ๐˜‚๐—ฟ๐—ถ๐—ฒ, ๐—ฟฤƒ๐—ป๐—ถ ศ™๐—ถ ๐˜€๐—ฝ๐—ฒ๐—ฟ๐—ฎ๐—ปศ›๐—ฒ, ๐˜๐—ผ๐—ฎ๐˜๐—ฒ ๐˜€๐—ฒ ๐—ฎ๐—ณ๐—น๐—ฎ ๐—ฎ๐—ถ๐—ฐ๐—ถ, รฎ๐—ป ๐˜€๐—บ๐—ฒ๐—ฟ๐—ฒ๐—ป๐—ถ๐—ฒ, รฎ๐—ป๐—ฐ๐—ฟ๐—ฒ๐—บ๐—ฒ๐—ป๐—ถ๐˜๐—ฒ รฎ๐—ป๐˜๐—ฟ-๐˜‚๐—ป ๐—ฐ๐—ผ๐—นศ› ๐—ฑ๐—ฒ ๐—•ฤƒ๐—ป๐—ถ๐—ฒ!
  • ๐—ฃ๐—ถ๐—ฎศ›๐—ฎ โ€ž๐—ช๐—ถ๐—น๐—น๐—ถ๐—ฎ๐—บ ๐—ฆ๐—ต๐—ฎ๐—ธ๐—ฒ๐˜€๐—ฝ๐—ฒ๐—ฎ๐—ฟ๐—ฒโ€ ๐—–๐—ฟ๐—ฎ๐—ถ๐—ผ๐˜ƒ๐—ฎ
  • ๐——๐—จ๐— ๐—œ๐—ก๐—œ๐—–ฤ‚ ๐Ÿฏ๐Ÿฌ ๐—ผ๐—ฐ๐˜๐—ผ๐—บ๐—ฏ๐—ฟ๐—ถ๐—ฒ
  • ๐—ข๐—ฟ๐—ฒ๐—น๐—ฒ ๐Ÿฌ๐Ÿต.๐Ÿฌ๐Ÿฌ โ€“ ๐Ÿญ๐Ÿฒ.๐Ÿฌ๐Ÿฌ: ๐—˜๐˜…๐—ฝ๐—ผ๐˜‡๐—ถลฃ๐—ถ๐—ฒ รฎ๐—ป ๐—ฎ๐—ฒ๐—ฟ ๐—น๐—ถ๐—ฏ๐—ฒr
Aศ™a au trฤƒit ศ™i simศ›it meศ™terii miezul lumii, รฎntr-un univers simplu ศ™i armonios, รฎncฤƒrcat de simboluri, รฎn care pare cฤƒ drumul poveศ™tilor se (re)inventezฤƒ permanent, se (re)รฎntรขlneศ™te cu trฤƒiri, simศ›iri, pentru a face posibilฤƒ รฎncremenirea clipei!
ศ˜i, da, รฎn cazul lor, al fฤƒuritorilor de frumos, timpul pare cฤƒ stฤƒ pe loc pentru a continua povestea de unde s-a รฎntrerupt chiar dacฤƒ nu ai posibilitatea sฤƒ-i revezi mereu, cฤƒci lumea noastrฤƒ ศ™i poveศ™tile lor curg separat.
Oameni pricepuลฃi la toate: lemnฤƒrie, tinichigerie, fierฤƒrie, ลฃesut olฤƒrie, cojocarie, iconฤƒrit, pielarie, ageri la minte ศ™i prea buni la suflet… buni de pus la ranฤƒ, adicฤƒ ei, mesterii! Zรขmbeau tot timpul.
Oare cum s-ar simศ›i ei, vechii mesteri, acum, รฎntr-un tรขrg actual? O interogaศ›ie fireascฤƒ asupra extensiei viabilitฤƒศ›ii tradiศ›ionalizฤƒrii tradiศ›iei.
Rฤƒspunsul nu are dubii: stรขngaci ศ™i, poate, singuri, aศ™a cum รฎncฤƒ mai vedem, astฤƒzi, ศ›ฤƒranii รฎn vรขrstฤƒ, blรขnzi, voioศ™i dar timizi ศ™i stanjeniศ›i, primeniศ›i รฎn hainele lor curate, pฤƒstrate cu sfinศ›enie รฎn odaia de la drum. Singuri, pentru cฤƒ ar fi fost rupศ›i de contextul lui spaศ›ial ศ™i mentalitar, pentru cฤƒ ei au trฤƒit firesc ศ™i deplin รฎntr-o lume a lor, รฎn modelul acela cultural autentic, restrรขns cu care s-au identificat, raportat poate doar la roata olarului, รฎn odaia de ลฃesut, cojocorit, lemnarit, รฎn bฤƒtฤƒtura proprie, pe ogorul lui, pe uliศ›ele satului ศ™i la tรขrgurile la care mergea cu carul plin de minunaลฃii.
Un model al meศ™teศ™ugului ales pentru a fi harul lor! Aศ™a au iubit ei Oltenia, รฎn mod demn, prin iubirea frumosului, truda ลŸi suferinลฃa plฤƒmฤƒdirii darului cu care au fost inzestraลฃi.
Un iconar, un olar, un meลŸter cojocar, un opincarโ€ฆ sau povestea lui ieri despre alaltฤƒieriโ€ฆ povestea obiectelor de odinioarฤƒ #tรขrgulmeศ™terilorpopulari #craiova #2022

MUZEUL OLTENIEI